Trilulilu.ro

Arunca si tu o privire :D !

Intre moarte si delir!

"In urma cu cateva zile primesc un mail care imi vorbeste de niste lucruri care rastoarna toata hrababura si porcariile ce au invadat media romaneasca si nu numai! Deci, ce sa mai credem fratilor!? Am ajuns cobaii unor imbecili nationali si internationali doar de dragul profitului?! De aici reiese ca acesta ar fi cea mai al dracu strategie anticriza la scara mondiala! Asta da treaba! Dar sa vedem ce contine mailu cu pricina: 

"Nimeni nu trebuie sa accepte vaccinarea contra gripei porcine …este vorba de unul dintre cele mai periculoase vaccinuri cunoscute vreodata. Contine un adjuvant numit squalena (MF-59).  Acest produs poate provoca grave boli auto-imune ca scleroza in placi, artrita reumatoida si lupusul. Este vorba de adjuvantul vaccinal care a fost asociat cu sindromul razboiului din golf ce a cauzat moartea a mai mult de 10 000 soldati si care provoaca o agravare cu 200% a maladiei Lou Ghering (scleroza laterala amiotrofica sau boala lui Charcot (ALS), boala mortala)

 

Virusul H1N1, omoara provocand o “furtuna a citokinelor”, facand sistemul imunitar sa reactioneze intr-o maniera excesiva. Acesta este motivul pentru care omoara persoanele tinere si provoaca o boala mult mai usoara maturilor al caror sistem imunitar este mai putin activ. Acest vaccin este un stimulator puternic al imunitatii ceea ce face virusul capabil de o si mai mare letalitate.

 



Cea mai buna protectie este vitamina D3. Este recomandabila o doza de 5.000 UI pe zi iar cand boala se face simtita, se va mari doza pana la 15.000 UI zilnic. Vitamina D3 moduleaza reactia imuna, reducand riscul reactiilor excesive. Ea stimuleaza corpul sa produca ceea ce se numesc peptide antimicrobiene care pot distruge virusul fara interventia sistemului imunitar. Efectul este proportinal dozei administrate. Cu cat doza de vitamina D3 este mai ridicata, cu atat protectia este mai buna. 

Uleiul de peste contribuie in mod egal la reducerea unei reactii imune excesive. O lingurita de cafea cu ulei de peste pe zi ar fi suficienta (cel mai bun este uleiul de peste norvegian cu lamaie Carlson). In cazul unor simptome grave luati o lingurita de cafea cu ulei de peste de doua ori pe zi. Diversi antioxidanti pot fi de asemenea utili cum ar fi curcuma, bioflavonoiduil quercetin, extractul de muguri de grepfruit, vitamina C, vitamina E naturala. Un aport multi mineral/vitaminic este de asemenea esential" 

 Acestea fiind spuse ma intreb si eu ca prostu': pe cine sa mai credem?  De acea merg pe principiul: zica lumea ce o vrea, ca eu fac asa: in primul rand o palinca inainte de masa, alimentatie cat mai sanatoasa si cat mai vitaminizata, aici ma refer si la fructe, la care mai adaugam si o doza minima de sport! ...pam ...pam!

       

Cand se stinge lumina...

4, 3, 2 şii?

Privit cu suspiciune înainte de înscrierea pentru festivalul de la Cannes, unde a fost distins cu Palme d’Or, filmul lui Cristian Mungiu, „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, că despre acesta este vorba, a stârnit simpatie şi apreciere în rândul criticilor şi specialiştilor de film din România. Înteresant este faptul că, acestea sau grăbit să apară abia după ce „restul lumii” au dat verdict pozitiv! Aici avem noroc că noi românii avem şi atuul de a ne mai trezi din când în când!

Obosit fiind cu „plagierile vremii”, nu mă aşteptam ca acest film să fie atât de original. Dar, pot să zic ca, inevitabilul s-a produs, o peliculă cum numai despre România se putea face! O peliculă în care ne-am reflectat în faţa Europei, dar şi a continentului nord-american. Cată mândrie trebuie să fie în inimile românilor, catâ mândrie trebuie să fie în inima Mungiului care pe lânga victoriile externe a reusit să-şi expună creaţia pe întreg cuprinsul patriei, trecând peste însăşi birocraţia şi corupţia mamă!

Frumoasă mişcare Mungiule! Cred că nici tu nu te aşteptai ca un caz de avort din timpul „lu’ Salutatu”, să-ţi aducă un aşa prestigiuu! Poate, până la urmă, ai să crezi că cele mai mari realizări ale tale, sunt trofeele, nominalizările şi lauda lumii, lăsând de-o parte propria-ţi creaţie! Păcat de o asemenea capodoperă!

Dar nu trebuie să te îngrijorezi! Americanii cu miile de cinematografe şi filmul tău! Europenii la fel! Numai noi cu cele 35 de cinematografe pe cale de dispariţie! Dar nu trebuie sa te îngrijorezi nici de această dată, că doar la următorul tău film, mai faci câte o caravană prin toată ţara şi totul o să fie bine, chiar dacă populaţia cinefila este intr-o continuă scădere! Dar nu te ingrijora iţi mai zic, că sunt femei destule, cărora le plac telenovelele, care ar putea fi o nouă nişă, pe care te poţi lansa în prealabil! Dar dacă o să se întâmple şi acest lucru, nu dispera! Noi să fim sănătoşi!

Student de C3…

Ora 03:26. Stau in fata calculatorului si inca scriu. Despre ce? Despre C3 Lipovei! Aaa, C3 Lipovei, vor zice unii! Dar ce are frate caminul asta? Ce sa aiba! Doar zvonuri de la necunoscatori. Persoane care cred ca stiu totul, cand, de fapt nu stiu nimic. Dar daca nu va grabiti prea tare, am sa va spun „eu” cum stau lucrurile pe aici!

Desi, despre C3 Lipovei s-au spus si se vor spune lucruri mai mult sau mai putin adevarate, pot spune cu certitudine ca el afost si este pentru mine o a doua mea casa, atat cu bune, cat si cu rele. De el ma leaga si ma vor lega amintiri, indiferent de natura acestora.

De ce acest camin are o fateta asa de proasta din punctul de vedere a majoritatii studentilor? Ce nu are acest camin si are celalalte caminele din Complexul Studentesc? Ce-i enerveaza la acest camin? Ce-i face sa reactioneze asa pe „unii dintre noi”?

De aici reiese, ca viata de student nu implica doar invatat si iar invatat, ci si doza minima recomandata de distractie, fara de care nu se poate trai.

Românie: aşteptăm!!!

Este vineri, iar ora este trecută cu mult peste 24. Şeful iar ne-a ţinut la lucru peste program. Sala restaurantului este şi ea arhiplină, iar, bucătăria pe care o coordonez, cu greu mai răspunde comenzilor care, parcă, nu mai dau semn a înceta.

Şeful intră nervos pe uşă şi-mi spune cu un ton grav şi ridicat: ”unde-i ciorba de burtă? Ai dat drumul la salata orientală? Ai făcut grillul? Dar kebabul la tavă l-ai băgat în cuptor? Cum sunt falafele? Dar bamele, sunt fierte? Hai mai repede! Mai repede! Să iasă! Să iasă!“

Acest lucru se întîmplă într-o Românie democratică, într-o Românie în care a fi student este un sport extrem, într-o Românie în care studentul beneficiază de “facilitatea de a fi student”. Într-o Românie în care să ai bursă înseamnă să lucrezi în cele mai neobişnuite locuri, neavând nimic în comun cu ceea ce studiezi. Într-o Românie în care, dacă părinţii nu te ajută eşti “zero”, aici vorbesc despre cazurile fericite. Într-o Românie în care, după ce ţi-ai terminat studiile, ca să prinzi un post iţi trebuie experienţă de minimum doi ani.

Într-o Românie pe care mi-o doresc altfel peste treizeci de ani, într-o Românie în care peste treizeci de ani copiii mei aş vrea să vadă altfel viaţa, într-o Românie în care peste treizeci de ani dorinţele şi aşteptările de azi să fie realităţi, într-o Românie dintr-o Europă în care să spunem cu mândrie că suntem români.

Aşa-mi doresc România peste treizeci de ani!

Incompetenţa “Sistemului”

Tot mai mulţi studenţi români aleg să-şi continue studiile în străinătate, în ţări ca Austria, Anglia, Franţa sau Germania şi din ce în ce mai mulţi îşi doresc acest lucru. Mă întreb, oare sistemul universitar românesc este chiar aşa de inevoluat? Mă întreb, oare profesorii noştri sunt chiar aşa de incapabili? Mă întreb, oare marile genii româneşti care au fost şi care sunt, nu tot de la „ei” au învăţat? Mă întreb, marii oameni de ştiinţă, cultură sau din alte domenii care îşi duc veacul prin străinătate, oare de unde au învăţat?

Din acest motiv nu pot afirma că sistemul de învăţământ românesc este incompetent! Dar spun cu certitudine că acest sistem este condus de incompetenţi, grupare ce conduce şi celelalte sisteme! Spun acest lucru deoarece am observat şi se vede clar că din cauza lui marea majoritate a tinerilor cu studii şi nu numai, părăsesc ţara, dar nu în căutare de instituţii de învăţământ, ci de locuri de muncă, pentru că aceasta este problema.

Cum speranţa moare ultima, aştept ca acest sistem să se schimbe sau, dacă nu, măcar să-şi schimbe gândirea. Poate doar aşa o să mai poată reţine valorile care au mai rămas în ţară.