4, 3, 2 şii?

Privit cu suspiciune înainte de înscrierea pentru festivalul de la Cannes, unde a fost distins cu Palme d’Or, filmul lui Cristian Mungiu, „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, că despre acesta este vorba, a stârnit simpatie şi apreciere în rândul criticilor şi specialiştilor de film din România. Înteresant este faptul că, acestea sau grăbit să apară abia după ce „restul lumii” au dat verdict pozitiv! Aici avem noroc că noi românii avem şi atuul de a ne mai trezi din când în când!

Obosit fiind cu „plagierile vremii”, nu mă aşteptam ca acest film să fie atât de original. Dar, pot să zic ca, inevitabilul s-a produs, o peliculă cum numai despre România se putea face! O peliculă în care ne-am reflectat în faţa Europei, dar şi a continentului nord-american. Cată mândrie trebuie să fie în inimile românilor, catâ mândrie trebuie să fie în inima Mungiului care pe lânga victoriile externe a reusit să-şi expună creaţia pe întreg cuprinsul patriei, trecând peste însăşi birocraţia şi corupţia mamă!

Frumoasă mişcare Mungiule! Cred că nici tu nu te aşteptai ca un caz de avort din timpul „lu’ Salutatu”, să-ţi aducă un aşa prestigiuu! Poate, până la urmă, ai să crezi că cele mai mari realizări ale tale, sunt trofeele, nominalizările şi lauda lumii, lăsând de-o parte propria-ţi creaţie! Păcat de o asemenea capodoperă!

Dar nu trebuie să te îngrijorezi! Americanii cu miile de cinematografe şi filmul tău! Europenii la fel! Numai noi cu cele 35 de cinematografe pe cale de dispariţie! Dar nu trebuie sa te îngrijorezi nici de această dată, că doar la următorul tău film, mai faci câte o caravană prin toată ţara şi totul o să fie bine, chiar dacă populaţia cinefila este intr-o continuă scădere! Dar nu te ingrijora iţi mai zic, că sunt femei destule, cărora le plac telenovelele, care ar putea fi o nouă nişă, pe care te poţi lansa în prealabil! Dar dacă o să se întâmple şi acest lucru, nu dispera! Noi să fim sănătoşi!